Pe drumurile vietii

Ce poate fi mai frumos ca dimineata la prima ora sa aflii ca trebuie sa te deplasezi pana la Agnita, nu la plimbare ci cu treaba. Job-ul meu implica si asta, mai exact deplasare pe teren (nuuuuu nuuuu arat/semanat) ceva mult mai placut si face ca job-ul sa nu fie plictisitor si uite asa n-are cum sa intervina rutina/monotonia ca hopa tzopa se iveste o deplasare si du-te. Sa mai aud pe careva ca zice ca eu doar beau cafele si atat ca-l sparg. :))

Si uite-asa, ieri de dimineata la 10.30 la volanul Furiei Albe - botezata Sandelu', o iau frumos spre Valea Hartibaciului spre Agnita prin  Alțâna, Iacobeni, Hosman, Cașolț, Nocrich etc. Drumul  Sibiu - Agnita (DJ106 - 52 de km) se afla in reabilitare dar vai de capul lui, lasa de dorit, dar asta este alta poveste si cred ca deja se stie cum se face treaba in Romanica noastra.

Darrrrr Valea Hartibaciului iti ofera peisaje line, cu paduri de fag si de stejar, cu poienite si fanete care par neatinse. Si liniste, liniste frate, frumos parca prea frumos. 

Nu prea inteleg de ce totusi drumul esta asa de liber, este drept ca nu e foarte bun, dar si o Dacie (Sandelu) te poate duce prin locuri unde altadata mergea Mocanita si totusi la dus aveam impresia ca mi-am luat DJ-ul in primire, just for me, doar ca pret de cativa km am avut escorta o masina de politie, am mers cu 80km/h si de-abia m-am abtinut sa nu calc pedala de acceleratie, vaiiiiii e clar si limpede sunt vitezomana :D.

La intoarcere am avut cateva masini de depasit si 2 carute dar in rest pustiu si liniste si un peisaj feeric. Superb. 

Vazand cat de pustiu este am luat si o bunicuta la ocazie, pana acum n-am facut asa ceva si nici nu as fi facut-o dar am si eu o bunica si cine stie poate si ea are nevoie (asa m-am gandit atunci si fara sa mai stau pe ganduri am pus frana). Batranica a fost tare simpatica si a stat cumintica pe bancheta din spate si ca sa nu o bag in boala am condus frumos si am redus si viteza. Deci are si Nicolle sufletel (mic dar il are) bunicuta a vrut sa ma plateasca dar i-am zis ca daca face asta ma supar, dar ma supar rau...mi-a multumit frumos, mi-a mai zis ea cateva de bine si ne-am vazut fiecare de drum.

A fost frumos drumul meu, linistit si placut, fiind eu si cu mine am avut timp sa meditez si sa iau ceva decizii sa vedem daca le si iau pun in aplicare, cert este ca pe ici colo trebuie facut ceva ca nu se mai poate.
Am vrut sa fac poze sa le si postez pe FB, dar m-am gandit totusi sa fiu atenta la drum, totusi sunt destule curbe. Poate va aventurati si voi spre Valea Hartibaciului ca merita.

Intre timp eu astept o alta deplasare pe drumurile vietii.

(Sursa foto)